joi, 27 decembrie 2012
marți, 25 decembrie 2012
marți, 18 decembrie 2012
luni, 17 decembrie 2012
Marca inregistrata Nati :))
Eram ieri in lift cu sotul meu si da, da...eram singuri..in lift. Am inceput...ho! ca doar am inceput sa ne "hlizim"...sa radem unul la altul...si mai apoi am realizat ca o facem la fel (na, sau cel putin incercam) cum rade nepotica noastra-Nati.
Concluzia? Mama ei trebuie sa stie in mod public ca trebuie sa faca neaparat marca inregistrata rasul acela minunat! Este molipsitor si minunat!
Concluzia? Mama ei trebuie sa stie in mod public ca trebuie sa faca neaparat marca inregistrata rasul acela minunat! Este molipsitor si minunat!
Sa vina zapada!
Da, vreau zapada. NU vreau peisaj gri. Nici nu imi place culoarea gri. Sunt hotarata: vreau zapada! :))
Da, si am si popcorn :P
vineri, 30 noiembrie 2012
joi, 29 noiembrie 2012
Intrebari fara raspunsuri
Diferente
Cum stii sa faci diferenta intre un sfat si o critica?
De unde stii ca atunci cand ai spus ceva este inteles asa cum iti doresti?
Cum stii sa faci diferenta intre un sfat si o critica?
De unde stii ca atunci cand ai spus ceva este inteles asa cum iti doresti?
marți, 27 noiembrie 2012
marți, 20 noiembrie 2012
Mi-am adus aminte...
Deja am terminat o parte buna la blog/bloguri....Mai astept cateva zile...sa mai treaca timpul. Se zice ca dupa un timp pana si ochelarii se schimba.....
Siiii, da mi-am adus aminte de anii studentiei....
Izaaaaa, sa stii ca tot nu am rabdare!:))
Siiii, da mi-am adus aminte de anii studentiei....
Izaaaaa, sa stii ca tot nu am rabdare!:))
sâmbătă, 17 noiembrie 2012
miercuri, 14 noiembrie 2012
Legile lui Zamolxe
1.
Dincolo de
curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din
care vin toate si prin care fiintează toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt
suflarea Sa, golul si plinul sunt mâinile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicăieri si
peste tot este mijlocul Său, iar chipul Său este lumina. Nimic nu este făptuit
fără de lumină si tot ce vine din lumină prinde viată si ia făptură.
2.
Precum fulgerul aduce lumina si din lumină tunetul si focul ce se revarsă , asa este si gândul omului, el trece în vorba omului si apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde trebuie să fie o lumină si un tunet. Lumina omului este gândul său si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar vointa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său.
Precum fulgerul aduce lumina si din lumină tunetul si focul ce se revarsă , asa este si gândul omului, el trece în vorba omului si apoi în fapta sa. Deci, ia aminte la asta, căci până la focul ce arde trebuie să fie o lumină si un tunet. Lumina omului este gândul său si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvânt, iar vointa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său.
3.
Fii ca
muntele cel semet si ridică a ta lumină mai presus de cele ce te înconjoară. Nu
uita ca aceiasi pasi îi faci în vârful muntelui ca si în josul său, acelasi aer
este sus ca si jos, la fel creste copacul în vârf de munte ca si în josul său,
la fel luminează soarele piscul cel semet ca si pamântul cel neted.
4.
Fii
cumpătat ca pământul si nu vei duce lipsă de nimic. Creanga prea plină de rod
este mai repede frântă de vânt, sământa prea adâncă nu răzbate si prea multă
apă îi stinge suflarea.
5.
Ia aminte
la copacul cel falnic, cu cât este mai înalt, cu atât rădăcinile sale sunt mai
adânci în pământ, căci din pământ îsi trage tăria, nu uita asta. Cu cât te
ridici mai mult, cu atât trebuie să cobori mai mult, căci măsura ridicării este
aceeasi cu măsura coborârii.
6.
Puterea
omului începe cu vorba nerostită, ea este asemeni semintei care încolteste,
nici nu se vede când prinde suflare de viată. Lumina semintei este cea care o
ridică, pământul este cel ce-i dă hrana, apa îi dă vigoarea, iar răbdarea o
îmbracă cu tărie.
7.
Priveste
râul si ia aminte la învătătura sa. La început este doar un firicel de apă, dar
creste tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare, si lucrurile asa
trebuiesc împlinite, prin firea lor. Asemenea este si gândul cel bun si drept
rânduit, el îsi face loc printre pietre si stânci, nu
tine seama de nimic, îsi urmează drumul si nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este si mai mare.
tine seama de nimic, îsi urmează drumul si nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este si mai mare.
8.
Ia seama
de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apă stie unde va ajunge, căci
una este cu pământul si toate cele ce-i vin în cale nu îl pot opri până la
sfârsit. Astfel să iei seama la gândul tău unde trebuie să ajungă si vei vedea
că nimic nu stă în calea sa . Să-ti fie gândul limpede până la sfârsit; multe
se vor ivi în calea sa, căci firea lucrurilor din jur este miscătoare asemeni
apelor. Apă cu apă se întâlnesc, pământ cu pământ si munte cu munte.
9.
Ia seama
la gândul cel rău, fereste-te de el ca de fulger, lasă-l să se ducă precum a
venit, căci te-ndeamnă la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si
de neadevăr; sunt ca pulberea câmpului ce-ti acoperă ochii, ca plasa
păianjenului pentru mintea si sufletul tău. Ele
te îndeamnă la trufie, înselăciune, hotie si vărsare de sânge, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, sărăcia, boala, amărăciunea si moartea.
te îndeamnă la trufie, înselăciune, hotie si vărsare de sânge, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, sărăcia, boala, amărăciunea si moartea.
10.
Nu judeca
oamenii după greutatea lor, după puterea lor, după averea lor, după frumusetea
lor sau după râvna lor, căci si unul si altul a lăsat din ceva pentru a creste
în altceva. Cel bogat este sărac în liniste, cel tare este slab pentru altul si
cel slab are tăria lui ascunsă. Cum firea lucrurilor este miscătoare, asemeni
este si omul. Ce dă valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea ? Duce un om
mai mult decât boul ? E mai bogat vreunul ca pământul ? Doar cunoasterea si
întelepciunea îl ridică pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere dacă ea
nu este lămurită de vreme.
11.
Fierul
înrosit a fost rece si se va răci iarăsi; vasul a fost pământ si va fi iarăsi
pământ; pământul ce-a fost sterp acum este pământ roditor si se va stârpi
iarăsi peste vremi. Râvna omului face schimbătoare toate acestea. Dar râvna îi
întoarce bucuria în tristete si linistea în neliniste. Fierul si focul ajută
omul, dar îl si vatămă. Si aceeasi râvnă îl îndeamnă a merge pe cărări nestiute
si nebătute de ceilalti dinaintea lui. Tot râvna îl îndeamnă la strângere de
averi, la mărirea puterii si a se măsura cu altii. Fereste-te de a te măsura cu
altul, căci trufia de aici se naste; ea te va coborî mai jos de dobitoace si te
va despărŃi de fratele si de vlăstarul tău.
12.
Neînteleptul
este mânat de râvnă, dar înteleptul încalecă râvna. Neînteleptul suferă când
râvna îl duce la pierdere si la cădere, dar înteleptul întotdeauna găseste
câstigul în pierdere si înăltarea în cădere.
13.
Trufia
răceste iubirea inimii si o face în dusmănie si nu există dobitoc mai josnic
decât omul care nu mai are iubire în inima sa. Căci iubirea este cea dintâi
putere si chipul ei este lumina. Ia seama ca nu cumva gândul tău să se
împresoare cu trufia , căci mai jos de dobitoace vei ajunge.
14.
Gândul bun
si vorba înŃeleaptă îti pot potoli necazul, îti pot răcori inima, dar nu te
vindecă, pentru că omul suferă după cum trufia a crescut în el, căci suferinta
este umbra trufiei.
15.
Nu îti
lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur,
căci ele asa cum vin, asa pleacă. După orice zi vine si noaptea, si după iarnă
vine primăvara, căci asa este rânduit si asa este firea lucrurilor. Toate cele
ce se văd, se nasc, cresc si apoi se întorc de unde au plecat. Doar firea
lucrurilor rămâne pururi, iar aceasta are nenumărate si nesfârsite ramuri, si
asemenea izvoarelor mintii si sufletului tău, ele nu se arată la vedere. Căci o
suflare si un foc fac să crească toate cele ce cresc – ierburi, copaci,
dobitoace si oameni – si din aceeasi vatră vin si către aceeasi vatră se
întorc, si vatra aceasta este pururea.
16.
Precum
copacul cel falnic creste lângă cel mic fără a-i face rău, asa să fiti între
voi, cel mare să nu lovească pe cel mic si nici să-i amărască sufletul, căci va
avea datorie mare de dat, la fel ca si hotul. Aruncă un lemn pe râu si mai
multe vor veni din susul său către tine. Adu-i multumire semenului tău, adu-i
lumină pe chip si în suflet, iar toate acestea le vei găsi mai târziu înflorite
în inima ta.
17.
Nu lua cu
siluire si nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce
priveste prin ochii tăi este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt.
Ia seama la taina aceasta.
18.
Nu grăbi
nicio lucrare căci trasul de ramuri loveste înapoi. Fructul copt este usor de
luat, cel necopt este greu de luat si gustul e neplăcut. Nu te grăbi deci să
aduni ce este înainte de vreme, căci îti va amărî sufletul. Cum creste cadrul,
asa creste si stinghia si cum creste roata asa creste si spita.
19.
Rămâi
mereu în răcoarea sufletului tău, dar dacă mânia se aprinde în tine, ia seama
ca nu cumva să treacă de vorba ta. Mânia vine din teamă si nu a locuit dintru
început în inima ta; dacă nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a
plecat. Trufia închide poarta întelepciunii, iar cel trufas se pune singur
lângă dobitoace. Întelepciunea este mai pretuită decât toate cele ce se văd cu
ochii, ea este aurul mintii si sufletului tău si este rodul cunoasterii udată
de vreme.
20.
Nu-ti
amărî sufletul când simti durerea si neputinta, ci mai degrabă caută să te
folosesti de ele pentru îndreptare , căci în rod ai si sământa. Nu se poate ca
o sămânŃă bună să dea rod rău. Lăcomia întotdeauna duce la pierdere, furtul
întotdeauna duce la boală, gândurile sterpe întotdeauna duc spre rătăcire,
mânia întotdeauna loveste înapoi, răutatea si neadevărul întotdeauna aduc
neputinta , trufia întotdeauna aduce suferintă.
21.
Mergi la
izvor când sufletul ti-e aprins, scormoneste în apa limpede si asteaptă până ce
devine iarăsi curată. Asa se va duce si aprinderea sufletului tău, precum
tulburarea aceea.
22.
Ia bine
seama la taina semintei. Asemeni ei este gândul tău, si cum sământa nu se poate
fără coajă, asa este si gândul cel rodnic al omului. Coaja gândului rodnic este
vointa, iar fără vointă, gândul se usucă si nu foloseste la nimic. Dar puterea
este în răbdarea semintei, iar vointa si răbdarea fac mlădita firavă să razbată
pământul tare.
23.
În vremea
lucrului tău, înveseleste-ti inima la vederea lucrării tale înainte de
terminarea ei, căci precum fructul îsi anuntă venirea cu o floare, tot asa
fapta omului este văzută de cel cu mintea si simtirea limpede, înainte de a fi
terminată.
24.
Ia bine
seama la cauza omului sărac, dar si la cauza omului grabnic avut, căci nici una
nici alta nu sunt firesti. Omul sărac are multe gânduri desarte si le schimbă
de la o zi la alta, vorbeste mult si lenea i-a învelit bratele si picioarele.
Cel grabnic avut ori e hot si înselător, ori vede mai bine necazul altuia si
caută a-l amăgi, de acolo îsi trage grabnica avutie.
25.
Fii blând
si răbdător cu cei de lângă tine, căci asa cum te porti tu cu ei, asa se poartă
si altii cu tine, căci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi
suflare este si simtirea lui, iar lumina ce se vede prin ochii lui este din
aceeasi lumină cu cea care se vede prin ochii tăi.
26.
Unde este
tăria omului acolo îi este si slăbiciunea , ceea ce-l ridică îl si coboară;
rămâi în limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic
este deasupra celui mare, cel usor este deasupra celui greu, cel slab este
deasupra celui tare, cel blând este deasupra
celui aprig. Limpede să-ti fie mintea si simtirea, si ia seamă de toate acestea.
celui aprig. Limpede să-ti fie mintea si simtirea, si ia seamă de toate acestea.
27.
Tăria
muntelui vine din răbdarea sa, din linistea sa, stânca îi este numai
învelitoare. Dar tăria lui este încercată de vânt, de apa cea lină. Ia-ti
puterea din răbdare si din liniste si foloseste-te de ea prin limpezimea
gândului tău, căci nu tulburarea izvorului roade stânca, ci limpezimea sa.
28.
Lucrarea
făcută din teamă nu are viată lungă si tăria ei este asemeni unei revărsări de
ape care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de-afară, dar
este chemată de teama lor, însă teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea
prinde putere prin neadevăr, lene si trufie.
29.
Soarbe
cunoasterea de la cei cu barba albă si nerosită de vin si lasă vremea să o
îmbrace cu întelepciune. Nu privi la trupul lor slăbit si gârbovit, căci toate
acestea sunt plata lor pentru cunoasterea lucrurilor si cresterea
întelepciunii.
30.
Multumeste
pământului pentru toate cele ce-ti oferă, multumeste cerului pentru ploaia care
îti hrăneste pământul, multumeste soarelui pentru căldura si lumina casei tale
si a pământului tău, multumeste lunii pentru linistea somnului tău, multumeste
stelelor că veghează asupra somnului tău, multumeste muntelui pentru povetele
si fierul ce-l iei din el, multumeste pădurii pentru tot ce iei de acolo,
multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului pentru lucrările
ce-ti arată, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zâmbet pe chip.
31.
Precum
iarba bună creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama că purtarea
lor cea rea este semănată si crescută din teamă si neputinte, iar trufia este
învelitoarea lor. Nu certa purtarea lor si nu căuta a-i îndrepta din vorbe si
mustrare, căci apăsarea pe rană nu o vindecă. Oare iarba aceea este rea doar
pentru că este amară pântecului tău ? Asa este si cu omul, de vei vrea să-l
îndrepti, adu-i pentru început gândul si simtirea la ce este plăcut atât omului
bun, cât si omului rău. Unul vede roata plecând, iar altul vede aceeasi roată
venind.
Cine vede mai bine ?
Cine vede mai bine ?
32.
Doar cel
înteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui
tulburat, căci cel înteleptit a fost odată si el la fel ca si cel tulburat si
roadele amare l-au făcut să tină seama de alcătuirea fiintei sale. A fugit de
roadele sale amare în vârful muntelui si acolo nu a scăpat de ele, a fugit în
mijlocul pădurii si iată că roadele erau cu el, apoi a privit în lăuntrul său
si iată că roadele sale amare aveau rădăcini în mintea si simtirea poftelor
sale.
33.
Este o
floare mai frumoasă ca cealaltă ? Este un izvor mai limpede decât altul ? Este
un fir de iarbă mai presus de un altul ? Fiecare are tăria, frumusetea si
priceperea lui. Este în firea lucrurilor ca pădurea să aibă felurite soiuri de
copaci, de iarbă, de flori si dobitoace. Nu seamănă un deget cu altul de la
aceeasi mână, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul. Este mărul mai
întelept decât prunul sau părul ? Este mâna stângă mai bună ca dreapta ? Altfel
vede ochiul stâng de cel drept ? Cele de sus îsi au rostul lor si cele de jos
îsi au rostul lor, cele mari îsi au rostul lor si cele mici îsi au rostul lor,
cele repezi îsi au rostul lor si cele încete îsi au rostul lor, cele ce au fost
si-au avut rostul lor si cele ce vin îsi vor avea rostul lor.
34.
Neputinta
vine după răutate si neadevăr, căci ceea ce dai aceea primesti, ceea ce semeni
aceea culegi, dar ia seama că lumina sufletului tău si al celui de lângă tine
are aceeasi vatră si rămâne fără umbră. Vezi ce tulbură necontenit izvoarele
mintii si sufletului aproapelui tău. Adu-i linistea în suflet si limpezimea în
minte si bătrânetile tale vor fi ca pomul copt, oasele si tăria ta nu vor slăbi
si te vei întoarce de unde ai venit, sătul de căldura urmasilor tăi.
35.
Întotdeauna
va fi cineva dedesubtul tău si întotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce
sunt dedesubtul tău să te uiti cu iubire si nu cu trufie căci acolo îti sunt
rădăcinile, iar la cele ce sunt deasupra ta să te uiti cu privirea de prunc si
fără teamă.
36.
Cele tari,
cele slabe si cele nevăzute sunt cele ce alcătuiesc lumea si toate acestea le
găsesti în om si toate alcătuiesc un întreg. Nu este nimic care să fie afară si
să nu fie si înăuntru. Ia seama la toate acestea când îti apleci privirea
înăuntrul tău si vei găsi toată întelepciunea zeilor ascunsă în nevăzutul
fiintei tale. Zeii au luat seama înaintea omului de această întelepciune si
asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.
37.
Ia aminte
că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea rănilor, frumusetea
ochilor si minunătia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea si suflarea
Focului cel Viu si Vesnic care este în fiecare si al cărui chip se arată în
lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din putinul care se vede…
38.
Curătenia
trupului si desfătarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace,
căci nu un sunet plăcut te ridică, nici o duioasă atingere, nici un gust
plăcut, nici o mireasmă îmbătătoare si nici o bucurie a ochilor. Căci unde este
căldura, apare si frigul, unde este dulcele apare si amarul, unde este plăcutul
apare si neplăcutul, unde este mireasma apare si duhoarea, iar unde este râs,
si plânsul pândeste.
39.
Iată dar
calea de început : cumpătarea în toate cele ce faci, ascultarea de bătrâni si
de cei întelepti, hărnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevăr si de
vorbele desarte, ferirea de ceartă si de mânie, buna purtare între semeni.
Dimineata să te trezesti cu ele, ziua să le porti mereu în minte, seara să le
ai cu tine în somn si astfel supărarea, lipsa, amărăciunea, neputinta, boala si
răutatea altora nu se vor atinge de tine.
40.
Dincolo de
acestea se află iubirea, vointa, curajul, răbdarea, modestia si ele ridică omul
cu adevărat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele,
calea ta urmează calea zeilor, dar îngroparea lor te aruncă mai jos de
dobitoace. Doar prin ele primesti adevărata cunoastere si întelepciune,
adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogătie, rodnica si trainica
lucrare.
41.
Dar iată
că unde este iubirea poate apărea si ura, unde este vointa poate apărea si
delăsarea, unde este curajul poate apărea si frica, unde este răbdarea, poate
apărea si graba si unde este modestia poate apărea si trufia. Căci miscătoare
sunt si cele ce se văd si cele ce nu se văd din fiinta omului. Dar toate
acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se află cel ce gândeste si acesta
este cel ce vede miscarea în nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste
virtuti se desfată în cunoasterea si linistea ce întrece orice bucurie, iar
atentia, echilibrul si limpezimea sunt uneltele sale.
42.
Cel
tulburat vede binele ca bine si răul ca rău, este atras de una si fuge de
cealaltă, dar înteleptul vede si frumosul si urâtul, simte si frigul si
căldura, si finetea si asprimea, aude si plăcutul si neplăcutul, gustă si
dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoarea si nu face judecată între ele.
El vede deslusit că firea lucrurilor este în toate, căci frumosul din urât se
trage si urâtul din frumos, dulcele a fost amar la început si se va face iarăsi
amar, plăcutul se naste din neplăcut si neplăcutul din plăcut. Si toate acestea
luminează sufletul înttleptului pentru că cele bune si plăcute hrănesc si
bucură trupul si simŃurile sale, iar cele neplăcute neînteleptului hrănesc
mintea si înielepciunea sa, căci vede înnoirea lucrurilor si semintele
viitoarelor bucurii.
43.
Nu este
usoară cărarea zeilor, dar nu uita nici o clipă că omul poate cuprinde în
iubirea sa mai mult decât poate cuprinde în ura sa, căldura se ridică mai mult
decât poate coborî frigul, cel ce este deasupra vede mai multe decât cel ce
este dedesupt, usorul se întinde mai mult decât se întinde greul, lumina
răzbate mai mult decât poate răzbate întunericul, puterea care uneste este mai
mare decât puterea care desparte.
44.
Lungul si
scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare
pe acelasi punct se sprijină; nevăzutul si văzutul acelasi loc ocupă; toate
cele mari stau ascunse în cele mici, iar aici este o mare taină a firii; mare
printre întelepti este cel ce o pricepe.
45.
Înteleptul
uneste pe cel ce vede cu cel ce gândeste, cel ce simte cu cel ce face, dar
neînteletul îi desparte. Deschide-ti bine ochii, căci cel ce face, cel ce simte
si cel ce gândeste sunt asemeni norilor care vin si pleacă, dar cel ce vede
prin ochii tăi este vesnic si lumina sa este fără umbră. El este dincolo de
viată si moarte, dincolo de bine si rău, dincolo de frumos si urât, dincolo de
curgerea timpului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)